Megamind

Destul de amuzant, bun de vazut cu gashka, la o bere si un pop-corn.

Fazele se desfasoara foarte rapid, nu iti lasa timp de respiro, gluma dupa gluma, filmul perfect de vazut in grupuri mari. Are cateva clisee in povestea sa. Unul din ele este femeia, promotorul rivalitatii dintre doi indivizi.

Un aspect interesant a fost atunci cand Megamind, reprezentantul raului – spre surpinderea tuturor, chiar si a lui – il infrange pe imbatabilul Metroman, adorat de toata lumea. Echilibrul dintre bine si rau dispare. Ramas singuri, Megamind se simte fara scop, moment in care filmul arata locul obstacolelor din viata noastra, acela de a ne da un sens si scop.

Un film pt cei mici si mari, uitati-va cu incredere !

Alice in Wonderland (2010)

IMDB: Alice in Wonderland

Genul: Aventura, Familie, Fantastic

Un film extraordinar. Il dedic cu draga inima iubitorilor de filme fantastice. Desi nu este un remake dupa celelalte filme sau dupa cartea lui Lewis Carroll, cu siguranta veti intalni scene familiare.

Alice, cea a lui Tim Burton, este majora acum si se afla in pragul maritisului. In ciuda varstei de 19 ani, Alice (Mia Wasikowska) are un suflet de copil, este plina de creativitate si are o curiozitate debordanta. Aceasta latura a ei este in conflict cu asteptarile celorlalti, care o vor matură, responsabila, cu gandul la aceleasi interese materiale pe care le au cu totii, mai exact la logodna care va urma dintre ea si lordul Hamish. Ruptura de realitatea rigida si prea conventionala, care ii este impusa lui Alice, se face la aparitia iepurelui in joben, care o ademeneste spre intrarea in Tara Minunilor (sau Wonderland). Mai departe urmeaza aventurile ei intr-o lume extraordinara, conceputa de o minte creativa, o lume extrem de vizuala care incanta si cel mai plictisit ochi.

Din punct de vedere vizual, filmul este incredibil de bine realizat. Locatiile si peisajele, aprind imaginatia oricarui spectator. Atmosfera de basm este redata perfect prin decorurile neobisnuite

Gladiator (2000)

IMDB: Gladiator
Genul: Acţiune, Aventura, Drama, Istoric

Oricine aude în ziua de azi cuvântul “gladiator”, se duce direct cu gândul la luptele care se dadeau în interiorul Colosseumului. Însa dacă este să ne referim la filmul “Gladiator”, acest cuvânt capătă înţelesuri nemărginite, întocmai ca şi laudele pe care acest film le-a primit. Câştigător a nu mai puţin de 5 premii Oscar şi două premii Golden Globes, este unul dintre cele mai bune filme ale lui Russell Crowe, dacă nu cel mai bun. Îmi este oarecum ruşine că nu am reuşit să-l vizionez pană acum, deşi au trecut 10 ani de la apariţia acestuia, dar mai bine mai târziu decât niciodată.
Onoare, respect faţă de sine şi faţă de patrie, iubirea nemărginită pentru familie şi nu în ultimul rând curajul, toate într-o singură persoană, un singur om, care reuşeşte ceea ce Commodus (Joaquin Phoenix), din postura de împărat nu a reuşit. Să atragă poporul de partea sa. Regizorul Ridley Scott l-a modelat pe Maximus, personajul interpretat de Crowe, în aşa fel încât să pară un adevărat înţelept, iar discursurile şi replicile pe care acesta le foloseşte de-a lungul filmului, sunt rostite cu un calm greu de închipuit.
Să nu uităm însă de coloana sonoră magnifică, care pur şi simplu ridică părul pe tine şi facâdu-te să te simţi ca un gimnast care şi-a terminat numărul şi este aplaudat la scena deschisă. O altă contribuţie serioasă

Madagascar (2005)

IMDB: Madagascar
Genul: Animatie, Comedie, Aventura, Familie

Ştiu că nu prea am mai fost activ în ultima vreme, dar am avut să zicem şi alte treburi mai importante de făcut în această perioadă. De data aceasta am zis să aleg o comedie-animaţie, însă una care să merite. Am vrut prima dată să vizionez “9” cu gândul că e ceva nou şi eram curios cum a mai evoluat lumea animată. Dar m-am răzgândit pentru că “9″ nu este o comedie şi cu asta îmi încălcam promisiunea făcută în postul anterior. Aşa că mi-am îndreptat atenţia către “Madagascar”, fiind recomandat cam din toate punctele de vedere: animaţie, comedie, lăudat de întreaga lume. Şi credeţi-mă, chiar dacă aţi fi cel mai ursuz om de pe planetă, nu aţi putea să vă abţineţi să schiţaţi măcar un zâmbet. Personajele principale sunt construite în cel mai mic detaliu pentru a amuza lumea, de la propriile lor înfăţişări până la vociile alese şi semnificative fiecăruia. Deşi cu un buget destul de mare, filmul are o poveste cât se poate de simplu, uşor de priceput pentru cei mici, dar cu un ritm antrenant şi efecte bine îmbinate, pentru gustul celor mai mari. Mulţi dintre voi aţi spune că este doar o simplă animaţie, ca şi celelalte, făcute doar pentru amuzamentul publicului, dar nu este deloc aşa. Din film se pot extrage câteva învăţături foarte importante şi pe care le întâlnim în viaţa de zi cu zi, cum ar fi: dacă avem prietenii aproape, putem trece peste probleme mult mai uşor şi uneori ar fi bine să renunţăm la

G-Force (2009)

IMDB: G-Force
Genul: Fanstatic, Aventura, Actiune, Familie

O fi vreo regulă ceva, ca toate filmele făcute special pentru 3D, să fie de slabă calitate? Mă gândesc că realizatorii acestor filme îşi pun toate speranţele în faptul că lumea este înnebunită după efectele 3D din cinematografe, iar atenţia le va fi distrasă de la erorile şi clişeele pe care le conţine acel film. Aceeaşi ploblema o întâlnim şi la “G-Force”, în care regizorul Hoyt Yeatman, un geniu în ale efectelor speciale, se întrebuinţează la maxim şi dă tot ce e mai bun din el pentru a masca scenariul previzibil, cu excepţia finalului, al lui Cormac Wibberley şi Marianne Wibberley. Filmul este sărac chiar şi din punct de vedere al comicului, fazele care sunt ar trebui să fie amuzante, n-ar putea stârni zâmbetul decât celor cu un simţ foarte dezvoltat al umorului şi cu o minte infantilă. Replicile din dialogurile rozatoarelor, că în principiu cu asta ar trebui să impresioneze filmul, sunt arhicunoscute şi uzitate, fiind prezente în majoritatea filmelor cu agenţi secreţi de până acum.
Zach Galifianakis pe care îl cunoaştem din mult mai reuşitul film “The Hangover” , unul dintre actorii mei preferaţi pentru stilul specific de a juca în comedii, de data aceasta interpretează un rol serios, de om de ştiinţă, şi lasă treaba cu amuzamentul publicului pe mână creaţiilor sale, 3 porcuşori de Guineea foarte bine antrenaţi, o cârtiţă specializată în domeniul IT şi o muscă spion. În spatele vocilor micilor ghemotoace de blană stau actori foarte cunoscuţi precum Nicolas Cage (cârtiţa Speckles), Penélope Cruz (Juarez) sau Sam

Aliens In The Attic (2009)

IMDB:  Aliens in the Attic
Genul: Aventura, Comedie, Familie, Fantastic

Deci sa fie clar inca de la inceput, acest film a fost facut pentru cei ce n-au implinit inca 12 ani, iar daca am sa-l laud, am sa-l laud prin prisma acestui lucru, si nu ca ar fi o mare realizare. Este genul acela de film care te face sa te desprinzi de prezent si sa treci in “lumea trecutului”, care iti reaprinde amintirile copilariei prin aceasta pata de culoare a cinematografiei. Glumele din film sunt cat se poate de simple si puerile, cat pentru a amuza publicul tanar, cum am spus-o si mai sus. In distributie nu gasim nume foarte cunoscute (e si normal, sunt copii si au tot viitorul in fata), poate doar figura lui Robert Hoffman sa vi se para putin mai cunoscuta, fiind rolul principal masculin din “Step Up 2: The Streets”. O surpriza am avut si din partea lui Ashley Tisdale, care are o prestatie acceptabila desi nu ma asteptam. Filmul prezinta lupta dintre oameni si extraterestri, un subiect care este abordat in sute de filme, insa de data aceasta dramatismul obisnuit dispare si isi vara coada comicul. Nici nu ai cum sa te abti din ras, cand vezi o doamna de varsta bunicii tale, intr-o scena care l-ar face inviodios chiar si pe Bruce Lee.

Familia Pearson hotaraste sa petreaca o mini-vacanta, la o vila din Maine. Insa vacanta nu avea sa fie atat de relaxanta pe cat se asteptau Tom si Bethany Pearson. Nu, din cauza unor extraterestri care aterizeaza fix in mansarda casei unde acestia stateau si care nu au venit deloc cu  ganduri pasnice. Astfel Tom devine liderul trupei de copii si impreuna incearca sa le strice planurile micutelor creaturi. Acestia afla ca sunt imuni la

Year One (2009)

IMDB: Year One
Genul: Aventura, Comedie

Una calda, una rece. Dupa ce am vizionat “Dumb & Dumber” si am ramas placut impresionat, am zis sa continui tot cu o comedie si am ales “Year One”. Cred ca v-ati dat seama care este cea rece, daca primul a primit 10 din partea mea. Desi asteptat cu surle si trambite si dispunand de un buget imens de 75 de milioane de dolari, “Year One” a dezamagit complet. Scenenariul scris de Harold Ramis este o harababura totala, suferind din punct de vedere al fazelor amuzante, aceste fiind cat se poate de infantile. Salvarea de la un esec total vine din partea celor doua personaje principale, Zed (Jack Black) si Oh (Michael Cera), care se straduiesc sa para si ei cat de cat amuzanti, chiar daca scenariul nu le permite. Pe langa asta, scenariul se doreste a fi un atac asupra Biblie, prin replici de genu: ” Oare exista Dumnezeu?” sau “Oricine poate fii Cel Ales”.

Dupa ce incalca singura regula a tribului sau, aceea de a nu manca din Pomul Cunoasterii, Zed este alungat din sat. Insotit de prietenul sau Oh, cei doi incep o calatorie de cunoastere a lumii.