Monsters

2 Comments

Greseala acestui film este ca s-a promovat printr-un trailer care promitea efecte speciale, monstrii, actiune si multe impuscaturi. Publicul (mai ales cel american) asteptand un asemenea film a fost dezamagit de o pelicula mai profunda, mai umana. Review-urile si comentarile defavorabile m-au impiedicat sa vad acest film pt ceva vreme.

Pentru cine a vazut The road, tema filmului este CALATORIA. Doi cetateni americani aflati in Mexic trebuie sa se intoarca inapoi in SUA. Dar ca sa faca asta, trebuie sa traverseze o zona infestata de niste creaturi extraterestre, monstrii, cu care oamenii se lupta de mai bine de 6 ani. Acesti monstrii, personaje secundare si declansatoare ale actiunii, isi fac aparitia rar si de multe ori de la distanta. Reprezinta de multe ori doar un decor, ceea ce ii va dezamagi pe cautatorii de actiune exploziva.

In schimb, atmosfera este foarte reusita si imersiva, la fel ca si in War of the Worlds. Protagonistii sunt doar simpli oameni si sunt victime colaterale  ale unei actiuni care nu ii vizeaza in mod direct. Alt punct forte il reprezinta soundtrack-ul care ajuta la crearea acestei ambiante profunde.

Merita vazut, mai ales daca vreti sa va detasati pt 2 ore de banalul cotidian. In schimb daca sunteti cu gashca in jurul televizorului, cu berile si cipsurile pregatite, asteptand sa vedeti actiune care sa va satisfaca retina si nevoia de adrenalina, atunci alegeti altul.

The King’s Speech

2 Comments

Uitandu-ma la stiri, vad eu la un moment dat ceva legat de premiile BAFTA. Au tot trambitat despre King’s Speech cum a luat la mustata alte filme nomilaziate. Cele mai multe premii, cea mai  buna actrita, gata il vad !

Si sincer vi-l recomand si voua. Un fim despre o prietenie care sterge barierele dintre un om de rand si un om cu sange albastru. Un film despre un rege care se balbaie. Un film despre puterea de a te infrunta pe tine insuti. Mai multe nu spun, merita sa il vedeti de la bun inceput asa cum e filmul, fara prea multe prezentari.

Mitocanul de cinematograf

1 Comment

Sunt anumite filme pe care ti le doresti din toata inima sa le vezi in cele mai bune conditii. Astfel intr-o zi, mananci margarina pe paine seara, ca a doua zi sa mergi cu banii de shaorma la CINEMA. Exact. Vrei sa vezi filmul pe care l-ai asteptat jumate de an, pe ditamai ecranul, in surround, in conditii perfecte, stand pe cel mai comod scaun din lume.

Asa am zis si eu cand nu mai aveam rabdare sa iasa Avatar-ul. Si iata-l aparut pe marile ecrane, ma duc in Mall la Timisoara, cu speranta in suflet ca voi avea o experienta de neuitat.

Si de neuitat a fost, la fel si nesimtitul ala ordinar care comenta filmul pe fundal. Vazuse filmul de pe torrentsi, in format filmat cu telefonul si acum a zis ca face un efort sa il vada in calitate mai buna impreuna cu prietenii. Insa plictisit de toata povestea care ii era probabil ca un deja vu, a inceput sa faca pe criticul. “Mda, acum vine ala si derama usa, de parca ar putea sa derame usa.” “Mda, sar din copacii aia mari de parca ar fi frunze, mda”. Faza era ca el statea la 40 de centimetrii de pumnul, gata sa isi faca cuib in fatza sa. In multe momente, atentia imi era concentrata nu asupra filmului ci asupra diferitelor metode de autocontrol, in asa fel incat sa nu ii scurtez aluia filmul.

Cea mai mare dorinta a mea era atunci o carpa cu cloroform. Sau o tepusa care sa treaca prin pieptul individului. Nu m-ar deranja cu absolut nimic daca ar zace un tip mort infipt intr-o tepusa iesita in mod miraculos din scaun, atarnat si cu picaturi de sange care sa-i picure usor din gura. Atat timp cat sunt atent la film si nu ma deranjeaza nimeni, fac abastractie de orice.

Mitocanul de cinematograf este cacatul care se crede atat de important, incat are impresia ca e mai important ce viziune are el despre film, decat filmul in sine. Are impresia ca ale sale comentarii, au o relevanta mai mare decat povestea fimului si desfasurarea actiunii. Traieste in bula sa maro, crezand ca el e gaura de cur a pamanatului si ca el ar trebui sa fie pe marele ecran. Mitocanul de cinematograf e ala care comenteaza si pe care nimeni nu vrea sa-l auda. Mitocanul de cinematograf este individul pe care il urmaresti dupa film si il prinzi la baie si il bagi sub chiuveta si caruia ii ceri banii inapoi de film pt ca ti-a futut 2 ore, seara si nervii.

Din cauza acelui muppet, am pierdut momente importante din film, iar Avatar-ul n-a fost o experienta atat de frumoasa pe cat credeam ca o sa fie.

The Shawshank Redemption

1 Comment

Azi l-am vazut a 2-a oara. Este genul de film la care te uiti si care iti schimba, chiar si pt 10 minute, conceptul despre viata. Te ajuta sa vezi din alte unghiuri lumea si cand il termini de vazut esti incarcat de emotii.

Filmul asta te face sa apreciezi timpul. Are un curs al sau prin care povestea trece in ritmul ei, deloc grabita. Anii lungi petrecuti de personaje in inchisoare se resimt si in sufletele voastre, perfect redati odata cu evolutia povestii.

Un astfel de film il numesc o experienta. E bun de vazut cu persoanele care prefera deobicei sa taca si sa vada, daca nu singur.

Cand iti dai seama in 5 secunde daca un film e prost.

Leave a comment

1. Te uiti pe afisul filmului.

2. Cauti daca sunt femei in prim plan.

3. Daca gasesti femei no-name, nemaiauzite si nemaintalnite pana acum…

… poti fi sigur ca acela e o porcarie de film !

(luati spre exempluTomorrow, When the War Began)

Megamind

Leave a comment

Destul de amuzant, bun de vazut cu gashka, la o bere si un pop-corn.

Fazele se desfasoara foarte rapid, nu iti lasa timp de respiro, gluma dupa gluma, filmul perfect de vazut in grupuri mari. Are cateva clisee in povestea sa. Unul din ele este femeia, promotorul rivalitatii dintre doi indivizi.

Un aspect interesant a fost atunci cand Megamind, reprezentantul raului – spre surpinderea tuturor, chiar si a lui – il infrange pe imbatabilul Metroman, adorat de toata lumea. Echilibrul dintre bine si rau dispare. Ramas singuri, Megamind se simte fara scop, moment in care filmul arata locul obstacolelor din viata noastra, acela de a ne da un sens si scop.

Un film pt cei mici si mari, uitati-va cu incredere !

Splice

2 Comments

Sex cu propria ta creatie? Now that’s some interesting shit.

O poveste despre curiozitate, evolutie, darwinism si pacat. O relatie schimbatoare, de la creatie la animal de companie, iar de la fiica la partener sexual, Dren, personajul principal, evolueaza odata cu filmul si povestea sa care devine tot mai ciudata.

Un film ciudat, intr-un mod interesant, merita vazut pentru cei care vor ceva … diferit.

Older Entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.