Sunt anumite filme pe care ti le doresti din toata inima sa le vezi in cele mai bune conditii. Astfel intr-o zi, mananci margarina pe paine seara, ca a doua zi sa mergi cu banii de shaorma la CINEMA. Exact. Vrei sa vezi filmul pe care l-ai asteptat jumate de an, pe ditamai ecranul, in surround, in conditii perfecte, stand pe cel mai comod scaun din lume.

Asa am zis si eu cand nu mai aveam rabdare sa iasa Avatar-ul. Si iata-l aparut pe marile ecrane, ma duc in Mall la Timisoara, cu speranta in suflet ca voi avea o experienta de neuitat.

Si de neuitat a fost, la fel si nesimtitul ala ordinar care comenta filmul pe fundal. Vazuse filmul de pe torrentsi, in format filmat cu telefonul si acum a zis ca face un efort sa il vada in calitate mai buna impreuna cu prietenii. Insa plictisit de toata povestea care ii era probabil ca un deja vu, a inceput sa faca pe criticul. “Mda, acum vine ala si derama usa, de parca ar putea sa derame usa.” “Mda, sar din copacii aia mari de parca ar fi frunze, mda”. Faza era ca el statea la 40 de centimetrii de pumnul, gata sa isi faca cuib in fatza sa. In multe momente, atentia imi era concentrata nu asupra filmului ci asupra diferitelor metode de autocontrol, in asa fel incat sa nu ii scurtez aluia filmul.

Cea mai mare dorinta a mea era atunci o carpa cu cloroform. Sau o tepusa care sa treaca prin pieptul individului. Nu m-ar deranja cu absolut nimic daca ar zace un tip mort infipt intr-o tepusa iesita in mod miraculos din scaun, atarnat si cu picaturi de sange care sa-i picure usor din gura. Atat timp cat sunt atent la film si nu ma deranjeaza nimeni, fac abastractie de orice.

Mitocanul de cinematograf este cacatul care se crede atat de important, incat are impresia ca e mai important ce viziune are el despre film, decat filmul in sine. Are impresia ca ale sale comentarii, au o relevanta mai mare decat povestea fimului si desfasurarea actiunii. Traieste in bula sa maro, crezand ca el e gaura de cur a pamanatului si ca el ar trebui sa fie pe marele ecran. Mitocanul de cinematograf e ala care comenteaza si pe care nimeni nu vrea sa-l auda. Mitocanul de cinematograf este individul pe care il urmaresti dupa film si il prinzi la baie si il bagi sub chiuveta si caruia ii ceri banii inapoi de film pt ca ti-a futut 2 ore, seara si nervii.

Din cauza acelui muppet, am pierdut momente importante din film, iar Avatar-ul n-a fost o experienta atat de frumoasa pe cat credeam ca o sa fie.

Advertisements